MARY ANN MCCARRA
FITZPATRICK
(STATELE UNITE)
PAGE-TURNER (CAN ONE TRUST THE NARRATOR?)
leather spined, she turns the
first, blank page, to see the
frontispiece, in short inky strokes,
obscured, so slightly, by paper tissue-
thin, the uppermost corner
wrinkled as if the last reader
closed the volume with an
impatient (or hasty) hand
endpapers, printed in peacock
colors, the whorls of red, blue,
green merging into a whole as
rich as plum pudding
turning the page, forgoing the
inevitable dedication (not to
her, certainly) musing over the
cryptic capitals punctuated by
oh-so-definite periods
chapter one was romance, the
treacle thick on the fingers,
licked off, delicious it was, so
sweet
no eye for foreshadowing, the
page missing from the index
vexing her, and can one,
really, ever trust the
narrator?
no. and so--she turns the
cream colored sheets, looking for
some legend she will understand,
oil black, that
she can trace over. but. no.
placed back upon the shelf at the
last and left to the whims
of the removal men
SEVEN-OH-FIVE
seven o five and OH the
minutes tick down, and dear,
this stocking is already laddered (where IS
another?) and there the
kettle blowing her top, steaming
away as if she would power the
whole house and
dammit where are my keys, so
sure I left them on the hook
by the door,
tick, tick, tick echoing back,
the click, click, click of
hasty shoes upon the boards (too
late, now, to worry about the
noise) snatching at purse-
strap then
dash-dark-down the stairwell,
ready as she'll ever be
(resolving, always, to be better:
that graceful, unhurried woman espied from afar)
ÎNTOARCE PAGINA
(NE PUTEM ÎNCREDE ÎN NARATOR?)
învelită în piele, ea întoarce
prima pagină albă să vadă
frontispiciul în tuşe scurte de cerneală
imperceptibil ascunse de hartia
ca o foiţă , colţul de sus
mototolit de parcă ultimul cititor
a închis cartea
cu o mână nerăbdătoare (sau grăbită)
ultimele două pagini, imprimate în
culorile unui păun, spirale de roşu, albastru,
verde contopindu-se într-un tot
plin ca o plăcintă de Crăciun
dând pagina, trecând peste
inevitabila dedicaţie (nu adresata ei,
desigur) cugetând la
iniţialele criptice delimitate
atât de limpede de puncte
primul capitol a fost de dragoste,
melasa în straturi groase pe degete,
linsă, ce gust delicios a avut,
aşa dulce
nepricepută la a ghici,
pagina lipsă din cuprins
o contrariază, şi ne putem oare
încrede vreodata
în narator?
nu, şi astfel întoarce
foile bej, cautând o legenda
pe care s-o înteleagă,
negru ca tăciunele, pe care
să o poată străbate. dar. nu.
aşezată la loc pe raft
ultima şi la cheremul
oamenilor de la mutări.
OF, ŞAPTE ŞI CINCI
Şapte şi cinci şi OF
minutele trec şi, vai,
ciorapul ăsta e deja agăţat (pe unde-o FI
celălalt?) iar dincolo ceainicul
dă în clocot, scoţând aburi de parcă
ar vrea să alimenteze
întreaga casa şi
fir-ar să fie, unde-mi sunt cheile, sigur
le-am lăsat în cuier
lângă uşă,
tic, tic, tic dublând ecoul
toc, toc, tocănitului
pantofilor grăbiti pe podea
(prea târziu acum să-mi fac griji
pentru zgomot) înşfăcând
geanta apoi
în grabă–pe scară-în beznă,
mai pregatită ca oricând
(hotărâtă mereu să fie mai bună:
femeia graţioasa cu pas agale
zărită în depărtare)
Traducere de Aura Mircea
MTTLC, anul II, Universitatea din Bucureşti
No comments:
Post a Comment